Cum afectează maladia Haglund activitățile sportive și cum să te recuperezi

Maladia Haglund, cunoscută pentru impactul său asupra sportivilor, în special a celor implicați în activități care presupun frecvente mișcări repetitive și presiuni intense asupra tendonului Ahile, reprezintă o condiție comună și potențial debilitantă, ce necesită tratament de specialitate. Condiția, caracterizată prin inflamația tendonului Ahile și formarea unui os spicular în apropierea călcâiului, poate cauza dureri severe și dificultăți în deplasare, afectând negativ performanța și rezultatele sportive ale individului afectat.

Cum se manifestă și cum este diagnosticată maladia Haglund?

Durerea, resimțită în partea din spate a călcâiului, reprezintă o parte importantă din ce este maladia Haglund, fiind simptomul principal, raportat de către majoritatea pacienților. În cazuri rare, maladia poate progresa fără ca pacientul să resimtă dureri. Pe lângă dureri, pacienții resimt o sensibilitate crescută în zona afectată și pot prezenta o creștere în dimensiuni (tumefacția) în jurul călcâiului. Simptomele pot fi exacerbate în timpul activităților fizice intense sau la purtarea unor încălțări care exercită presiune asupra tendonului Ahile inflamat.

Diagnosticul maladiei Haglund se face adesea pe baza simptomelor clinice și a examinărilor radiologice. Se utilizează cu precădere radiografia cu raze X (pentru a identifica prezența osului spicular în apropierea călcâiului și pentru a evalua structura generală a osului și a articulațiilor) și examinarea RMN (util în cazurile în care imagistica cu raze X nu oferă suficiente informații sau în cazuri complexe).

Ce presupune tratamentul?

Tratamentul maladiei Haglund poate varia în funcție de gravitatea și stadiul afecțiunii. În stadiile incipiente, terapia fizică poate fi suficientă pentru îmbunătățirea flexibilității și pentru reducerea simptomelor, cu condiția efectuării unor modificări în modul de efectuare a activităților fizice, pentru a reduce presiunea asupra tendonului afectat. Pentru ameliorarea durerilor acute, se pot utiliza antiinflamatoare nesteroidiene.

În cazurile severe, pentru a îmbunătăți funcția tendonului ahilean, este posibil să fie necesară o intervenție chirurgicală. Se apelează la metodele clasice de reconstructie tendon Ahile (care includ excizia osului spicular proeminent, îndepărtarea țesutului inflamat și repararea sau reconstrucția tendonului), pentru a restabili integritatea și funcționalitatea sa, în cazul în care daunele sunt unele semnificative și metodele conservatoare nu au fost eficiente.

Recuperarea după tratament

Procesul de recuperare poate varia în funcție de severitatea intervenției chirurgicale sau de modalitățile de tratament aplicate. În general, pentru a îmbunătăți stabilitatea piciorului și a reveni la nivelul de performanță anterior, sportivii sunt îndrumați să urmeze un program de reabilitare.

O reintegrare graduală în antrenamentele și competițiile sportive este recomandată pentru a preveni recidiva și pentru a asigura o recuperare completă și durabilă. Este important, semnalează specialiștii, ca sportivii să respecte recomandările și indicațiile medicului curant și să nu grăbească revenirea în activitatea sportivă, până când piciorul nu este complet recuperat.